- E o poveste asa de veche ca nu stiu daca mi-o aduc aminte. N-am pe nimeni in familie care sa fi fost arhitect. Insa imi placea sa desenez. Tatal meu era profesor la Academia de Studii Economice. A incercat sa ma faca economist. Mi s-a facut ingrozitor de plictisitor. In 1970 am dat la arhitectura.

 

-Un birou de arhitectura arata foarte diferit in ultima vreme. Nu mai sunt plansete de desen. Se lucreaza exclusiv pe calculator. Nu se mai deseneaza asa de mult de mana. Arata altfel. Arata mai putin ca un atelier de arhitectura de pe vremuri, ca atelierul traditional. Acum e mai mult un fel de birou computerizat in care se produc cladirile astea. Insa e un ambient foarte important pentru arhitecti. Petrec foarte mult timp aici. Incercam sa-l aranjam sa ne stimuleze. Ne punem desenele pe pereti, machete, la intrare, pe un perete avem fotografiile mai multor lucrari ale noastre. Impresia este importanta, insa, in general, caracteristica principala a acestor atelieri este informalitatea lor. Adica, asta e o meserie fara foarte multe fasoane, e o foarte informala si relaxata intr-un fel. Nu e relaxata deloc, dar impresia este ca este relaxata. Este o profesiune liberala, deci are caracteristicile acestei trasaturi artistice ale meseriei.

 

-Ma inspira multe. In general, e vorba in arhitectura de a putea sa construiesti in context. In contextul cladirilor din jur. Deci, inspiratia este intotdeauna luata de un anumit context. Contextul nu este numai cum arata cladirile din jurul celei pe care o voi construi, e un context mai larg, care tine si de geografie, de cultura, de istorie, de lumina. Toate aceste aspecte ale contextului au un rol important asupra viitorului proiect. Ele vor determina foarte mult configuratia acestuia si semnificatia acestuia.

 

- Orice arhitect trebuie sa fie vizionar. Problema, cateodata, cu arhitectii este ca se uita prea mult in trecut si prea putin in viitor. Sigur, patrimoniul este un element esential si important in activitatea noastra, dar orice arhitect trebuie sa fie vizionar. De fapt, un mare arhitect american, la inceputul secolului, spunea: „Nu va faceti planuri mici, ganditi mare spre viitor”. E obligatia noastra sa fim vizionari.

 

- Adaptarea a fost dificila. Depsinde de cat esti mai sensibil la urbanitate. Cu cat esti mai sensibil, cu atat mai mare este socul cand ajungi la New York. Eu eram foarte prins de Bucuresti, de toata sensibilitatea legata de structura lui urbana, de case, de imagini. Am ajus pe un fel de alta planeta, care are niste atractii extraordinare si niste chestiuni culturale deosebite. Sotia mea e americanca si m-a ajutat sa trec peste faza initiala de adaptare. In ceea ce priveste birourile de arhitectura, am lucrat la inceput ca desenator la o firma mica. Dupa aceea am lucrat ca proiectant la o firma mai mare. Dupa aceea am lucrat ca proiectant si mai important la o firma si mai mare. Apoi am lucrat ca sef de proiectare la o firma si mai mare. Deci incetul, cu incetul, am intrat in sistemul lor. Am intrat in constructia de cladiri mai importante, mai inalte.

 

- Aici ati pus punctul pe i. Meritocratia este principala lor calitate. Pe ei nu-i intereseaza de unde vii, ce rude ai, ce facultate ai absolvit. Ii intereseaza cat de bun esti. Si esti rasplatit in functie de cum esti. Asta este una din marile parti bune ale Americii, aceasta meritocratie care este in toate domeniile.

 

- Este o meserie dominata de bani, iar toti clientii sunt inarmati cu cunostinte, sfatuitori, construction management, care te urmaresc pas cu pas pentru a face profitul maxim. Spre deosebire de unii din dezvoltatori de aici, care incearca acelasi lucru, dar nu stiu cum sa faca, americanii stiu foarte bine cum este si esti strans in niste haturi financiare. Tu trebuie sa produci niste cladiri care sa respecte pozitia financiara data de beneficiar. Asta este cateodata si bine, pentru ca, in general, sunt profesionisti. Toate echipele de dezvoltatori sunt profesioniste si e un mare avantaj sa ai de a face cu un profesionist, chiar daca acesta iti impune niste reguli foarte stricte. Apare un limbaj comun, interese comune.

 

- A fost o conjunctura mai complexa. In primul rand, firma foarte mare la care lucrasem in New Jersey a trecut printr-o perioada de mare restructurare si nu mai aveau de lucru. In acelasi timp s-a anuntat un concurs de arhitectura in Bucuresti. Am lucrat pentru acest concurs si l-am castigat. Castigand concursul din Bucuresti, am revenit in tara. Si incetul, cu incetul am deschis aici o sucursala, dupa aia o firma, am inceput sa iau lucrari si asa a inceput toata povestea acum 34 de ani. Fac naveta in Bucuresti - New York.

 

- Am avut o firma destul de mare in Statele Unite. Firma principala era in Statele Unite si aici aveam numai o sucursala. Pe masura ce aici s-au facut progrese mari in tehnologie, in cunoastere, am diminuat firma de la New York si am marit-o pe cea de aici. Si acum am o firma foarte mica la New York si principala preocupare, timpul pe care-l petrec si firma de baza, este la Bucuresti.

 

- E foarte greu de spus. Sunt cladiri care implica mai multa tehnologie decat altele. Dar pentru arhitectura de calitate, arta este o stiinta si stiinta este o arta. Deci in momentul in care vorbim de arhitectura cu A mare, arta si stiinta sunt un tot legat. Arhitectura este poate singurul domeniu in care arta si stiinta sunt implicate deosebit. Sigur ca si in designul de masini e si arta si stiinta, dar cu atat mai mult in arhitectura. Stiinta este implicita in crearea de arta si arta este un fir conducator in dezvoltarea stiintei pentru arhitectura.

 

- Se construiesc foarte multe cladiri, dar foarte multe din acestea sunt constructii, foarte putine sunt arhitectura. Ca sa fie o cladire care sa aiba arhitectura trebuie sa isi depaseasca functionalul, sa transcendeze spre arta si spre filozofie, spre poezie.

O arthitectura de calitate este o cladire care isi depaseste stricta functionalitate si reuseste sa raspunda si necesitati de natura estetica, filozofica, culturala, artistica.

 

- Noi am facut primele proiecte pentru cladiri inalte in Bucuresti, care se bazeaza pe o cladire inalta care am construit-o din otel, la New York. Aceasta tehnologie am aplicat-o si in primele cladiri din Bucuresti. Este vorba de o anumita rigurozitate in tehnologie. Relatiile tehnologiei cu arhitectura m-au influentat mult si m-au educat mult in America.

 

- Cathedral Plaza este un act de incultura. A te apuca sa demolezi o asemenea cladire pe considerente pur politice, care nu au nici o legatura nici cu arhitectura, nici cu urbanismul, nici cu nimic, este un act de mare incultura. Problema cu legalitatea ei este falsa. Este perfect legala. Fa-o camin studentesc, fa-o spital. Te apuci sa demolezi si cade si catedrala de langa. Sa te apuci sa cheltuiesti milioane de euro pentru demolare, cand ai cladiri neconsolidate in Bucuresti, care sunt gata sa cada, este noaptea mintii. Toata aceasta poveste cu catedrala este o chestie politica, o palma si o rusine data profesiunii.

 

- Bucurestiul se chinuieste cu incercarea de a stabili un regulament urban care sa fie specific si responsabil pentru structura urbana si culturala a orasului. Asta din cauza ca Bucurestiul este un oras facut din cioburi si este greu de stabilit cu un regulament urban. Acum se face PUG-ul Bucurestiului de catre Facultatea de Arhitectura, in care se doreste sa se stabileasca un nou regulament urban, pentru ca cel vechi era total depasit. Marea problema a orasului este trecerea dintr-un oras istoric, intr-un oras contemporan. Bineinteles ca se fac abuzuri, bineinteles ca se fac cladiri noi si experimente care nu reusesc, dar Bucurestiul trebuie sa fie si el un oras al viitorului, cum vor fi toate orasele europene. La Londra se construiesc la ora actuala 35 de turnuri, la Paris se construiesc de asemenea cladirele inalte. Este vorba de o viziune contemporana care sa aiba in vedere ca un oras trebuie sa aiba si patrimoniu cultural si o viziune despre viitor. In aceasta viziune despre viitor incercam sa ne integram si sa ne luptam cu rezultate ale tuturor arhitectilor, mai mult sau mai putin reusite, dar necesare.

 

- Paris este un oras constituit cu fronturi continue, e un oras desenat, iar toate cladirile au aceeasi inaltime. Bucurestiul este un oras facut din bucatele. El nu are o structura unitara. Mie mi se pare ca a compara Bucurestiul cu Viena, Parisul sau Londra e o greseala din punct de vedere urban, pentru ca este cu totul si cu toata alta structura. Aici e o structura quasi orientala, eclectica. Mie mi se pare ca acele cladiri inalte au un mare rol in dezvoltarea unui oras. Ele aduc bani, ele concentreaza fluxuri, ele economisesc energie, verticalitatea economiseste energie. Aceasta risipa de energie pe orizontala, tipica suburbanitatii, va intra intr-o mare criza odata ce economia de energie devine un lucru extrem de important. Cred ca, tinand cont de sensibilitate, grija, atentie, se pot construi cladiri mai inalte si in orasele istorice, de genul Bucurestiului, nu de genul Sienei sau de genul Romei. Actualul CUT obligatoriu pentru Bucuresti este de 4 si nu permite practic o cladire inalta in zona centrala, pentru ca ti-ar trebui un teren foarte mare. Sper ca nou PUG sa defineasca niste zone, nu neaparat in zona istorica, in zona centrala, unde se pot construi niste cladiri inalte, care, inca o data spun, vor avea un rol important in evolutia orasului, economisand energie si concentrand densitate de care este nevoie. Eu sunt un partizan al acestor cladiri care sa contina si spatii publice, nu numai birouri, dar sa contina si spatii culturale, spatii publice, spatii de sport, spatii rezidentiale. Deci aceasta hibridizare a cladirilor inalte tocmai le ajuta sa se implanteze mai mult in structura urbana orasului si sa contribuie la evolutia intregii cetati.

 

- Sigur ca eu, traind la New York, Manhattan este orasul care este cel mai apropiat. Este un oras extraordinar, un oras de o energie si de o intensitate deosebite si care in ultimii zece ani a inceput sa produca si o arhitectura extraordinara. Este orasul meu favorit. Dupa care urmeaza Bucurestiul.

 

- Romania are cei mai putini arhitecti pe cap de locuitori din Europa. Eu sunt si profesor la Facultatea de Arhitectura, sunt profesor invitat de vreo sapte ani. Romania are nevoie de arhitecti multi si buni. Scoala de arhitectura este o scoala buna, este a doua scoala de arhitectura ca marime din lume, dupa cea din Moscova. Este un centru important profesional si cultural al Romaniei. Este foarte mult de lucru in Romania, in timp ce in vest e din ce in ce mai putin de lucru. Deci toata aceasta fuga spre vest a arhitectiilor romani nu mai are rost. Ii incurajez sa plece, sa deschida ochii la alte lucruri, dar sa se intoarce in tara, ca aici este de construit, aici sunt oportunitatile cele mai mari.

 

- Mie mi se pare ca, daca comparam dezvoltarea arhitecturii romanesti cu alte domenii de dezvoltare in Romania, arhitectura este printre cele mai avansate. S-au facut niste pasi imensi in ultima vreme in legatura cu calitatea constructiilor, cu interesul pentru arhitectura, cu responsabilitatea arhitecturii fata de societate si fata de orase. Deci eu apreciez foarte mult proiectele Bienalei de Aarhitectura, iar aceasta este o sursa importanta de educatie pentru toata lumea, pentru a vedea directia in care ne indreptam.

 

- Cum caracterizati interesul pentru arhitectura in randul tinerii generatii? Ne-ati spus ca de sapte ani sunteti profesor invitat.

- Scoala de arhitectura, la ora actuala, are 70% fete si 30% baieti. Este exact invers ca in Statele Unite. Asta din cauza ca baietii se indrepta mai repede spre IT, spre a face niste bani mai repede. Foarte multe fete sunt foarte interesate de domeniu. Eu sper ca educatia in facultate contribuie la interesul pentru arhitectura. Au aparut si niste clase de arhitectura pentru copii. Anul acesta, la admiterea la Facultatea de Arhitectura s-au inscris peste 1000 de candidati. Deci, interesul este inca mare.

 

- Sa incep cu minusurile: un regulament urban invechit, un teren de fundare prost, o conditie seismica pacatoasa. Deci, din punct de vedere geologic, nu este un teren grozav. Apa e destul de sus, structura terenului nu este stanca, nu e nemaipomenita.

Cutremurul in Bucuresti ajunge la valori foarte mari. Proiectare antiseismica duce la niste costuri de structuri, care ajung pana la 50% din costul unui proiect, ceea ce este imens fata de Occident, unde costa structura 25% dintr-un proiect. Deci acestea sunt problemele Bucurestiului.

Avantajul orasului, din opinia mea, este o anumita deschidere spre modernitate, o anumita traditie a modernitatii. In profida unor patrimonii culturale mai vechi, exista o deschidere si un oras care, prin structura lui faramitata, permite experimente de arhitectura foarte interesante. Nu te forteaza la niste gesturi estetice predestinate de un regulament care se bazeaza pe uniformitatea arhitecturala. Asta este marele avantaj al orasului pentru arhitecti. Si este un oras minunat de verde, care, iarasi, este un lucru foarte interesant pentru noi.