- Mulți dezvoltatori care nu au obținut contracte în prima rundă au refuzat să participe la a doua licitație, anticipând că nu vor fi competitivi la prețurile extrem de scăzute. Piața solară se confruntă cu dificultăți care provoacă îngrijorare și descurajare, iar abundența proiectelor fotovoltaice creează o grabă pentru a "prinde ceva". Acest context, combinat cu subestimarea numărului de ore cu preț negativ și a penalităților pentru dezechilibre, a condus la oferte care riscă să fie realizate fără profit marginal. De asemenea, prețurile de 35-45 euro/MWh pot genera așteptări nerealiste la viitorii cumpărători și pot împinge piața într-o stare de expectativă. Influența inflației, indexată doar la interval de trei ani și doar dacă depășește 10%, accentuează riscul pentru dezvoltatori, care se pot confrunta cu câțiva ani de prețuri sub nivelul optim, chiar și cu un PPA (Power Purchase Agreement - contract de achiziție a energiei electrice.). Rezultatele pentru energia eoliană arată clar că mulți dezvoltatori nu sunt dispuși să accepte riscul, având în vedere că CfD nu a reușit să asigure decât 60% din capacitatea vizată.

- Dezvoltatorii licitează pe piața angro bazându-se pe cel mai mic preț care le permite un profit suficient. Generatoarele CfD, care primesc plăți suplimentare indiferent de prețul din piața spot, sunt stimulate să vândă cât mai multă energie odată, ceea ce descurajează participarea celor care nu pot licita la prețuri artificial de mici. În alte scheme CfD, cum este cazul din Marea Britanie, această practică este interzisă, iar contractele pot fi anulate în caz de comportament incorect. O soluție ar fi modificarea mecanismului de profit-sharing, astfel încât generatoarele CfD să poată obține profit suficient pentru a încuraja oferte reale și creșterea participării în piețele secundare, cum ar fi serviciile de echilibrare sau cele auxiliare - care sprijină funcționarea stabilă și sigură a rețelei electrice.

- Un alt element care descurajează participarea și echilibrarea rețelei este lipsa de capacitate de stocare. Energia produsă de surse regenerabile, stocată și injectată ulterior în rețea, nu este considerată pentru plata CfD. Permisiunea stocării colocalizate ar permite generatoarelor să se autoregleze în perioadele cu preț negativ și să intre pe piață când profitul este atractiv. Aceasta ar favoriza participarea jucătorilor mari, experimentați, care în prezent nu pot reduce ofertele pentru a participa. Separarea stocării modifică modul de optimizare a proiectelor, reducând cantitatea de stocare atașată și stabilitatea rețelei. Irlanda a implementat cu succes un sistem comparabil, permițând stocarea colocalizată, cu cerințe stricte de monitorizare și asigurarea că energia stocată provine doar din proiectul suportat.

- Pe bună dreptate sau pe nedrept, CfD-ul este văzut de consumători și dezvoltatori ca un instrument pentru semnalarea prețurilor, însă rezultatele recente arată că, în forma actuală, prețurile nesustenabile pot genera incertitudine și pot paraliza dezvoltarea pieței. Pentru ca România să atingă ținta de cel puțin 10 GW de capacitate solară și eoliană până în 2030, este nevoie de o strategie mai bine calibrată, care să asigure stabilitate financiară și predictibilitate pentru dezvoltatori.
Primul pas este ajustarea mecanismului CfD astfel încât să permită un profit rezonabil pentru proiectele licitate, pentru a evita distorsionarea pieței. Mecanismul de împărțire a profitului ar putea fi reconfigurat pentru a încuraja participarea activă a proiectelor pe piețele secundare, cum ar fi serviciile de echilibrare și auxiliare, contribuind la stabilitatea rețelei, în loc de injectarea unei capacități cât mai mari pe piața angro.
Al doilea pas implică permiterea integrării stocării co-localizate în schemele CfD. Acest lucru ar permite producătorilor să gestioneze mai eficient perioadele cu prețuri negative, sporind atât profitabilitatea, cât și securitatea sistemului energetic. Experiențele internaționale, cum ar fi Irlanda, demonstrează că această abordare poate fi implementată cu cerințe stricte de monitorizare și control, fără a crea riscuri suplimentare pentru consumatori.
În același timp, trebuie să existe o prioritizare clară a proiectelor, concentrându-se pe cele cu o bază financiară solidă și o capacitate reală de implementare, astfel încât investițiile să nu creeze blocaje sau să supraîncarce rețeaua. Comunicarea transparentă a cerințelor și așteptărilor de către autorități, împreună cu consultarea activă a dezvoltatorilor, vor contribui la o planificare mai previzibilă și vor reduce perioadele de "așteptare și observare".
În esență, pașii următori trebuie să combine reforme legislative și reglementări clare cu instrumente de piață inovatoare și planificare strategică. Numai în acest fel România poate transforma obiectivele sale ambițioase de decarbonizare în rezultate tangibile, echilibrând competitivitatea economică, durabilitatea și securitatea sistemului energetic național.

(articol aparut in revista Agenda Constructiilor, editia Octombrie 2025)