Este de salutat recenta decizie a Comisiei Europene de adoptare a Actului delegat privind includerea energiei nucleare si a gazelor naturale in taxonomia europeana. Aceasta decizie este si rezultatul demersurilor pe care Romania le-a intreprins, consecvent, la nivelul Consiliului European. Astfel se deschid oportunitati esentiale pentru urmatorii ani, care trebuie sa poata asigura consolidarea securitatii energetice a Uniunii, prin exploatarea inteleapta si echilibrata a surselor comunitare de energie.

Este un moment deosebit de important, am putea spune chiar decisiv, pentru implementarea cu celeritate a proiectelor strategice ale Romaniei, atat in domeniul gazelor naturale din offshore, cat si in domeniul energiei nucleare.

Cresterea fara precedent a preturilor energiei in UE demonstreaza ca, indiferent de sursele de energie, majoritatea statelor membre se confrunta cu aceeasi problema. Perpetuarea crizei energetice actuale poate genera riscul ca multe industrii europene sa recurga la relocari si la dezvoltarea de noi capacitati de productie in afara Uniunii.

Cele 20 de grafice din prezentarea de mai jos arata, printre altele, ca dependenta puternica a UE de importurile de energie s-a mentinut in continuare, in ciuda faptului ca, in ultimii 10 ani, productia de energie din surse regenerabile a crescut continuu la nivelul Uniunii.

Dincolo de impactul sau puternic inflationist, criza energetica actuala se profileaza a fi mult mai nociva pentru economie decat pandemia si masurile restrictive aferente acestora.

In Romania, cresterea puternica a preturilor la energie este atat rezultatul factorilor externi, precum cresterea exponentiala a pretului certificatelor de emisii, cat si al factorilor interni, precum ponderea nefiresc de mare a energiei tranzactionate pe piata spot (PZU), asa cum am aratat in analiza publicata in etapa de debut a crizei energetice.

La nivel european, modul de rezolvare a crizei preturilor la energie va prefigura si viitorul economic al Uniunii. Poate ca este momentul unei revizuiri de tip fine-tuning a calendarului european de „inverzire” a economiei sau chiar momentul unei reevaluari a instrumentelor si mecanismelor prin care alegem sa parcurgem drumul asumat al tranzitiei verzi, unul care pare tot mai ambitios si provocator - in oglinda vremurilor.

Indiferent de scenarii, trebuie sa ne asiguram, totusi, ca de eforturile necesare tranzitiei verzi nu profita tocmai competitorii nostri de pe piata mondiala, in timp ce nota de plata impovareaza cetatenii si economiile europene. Devine tot mai evident faptul ca, in raport de criza energetica, deciziile de astazi configureaza pozitia UE pe harta competitivitatii globale pentru urmatoarele decenii.