Uniunea Europeana a adoptat Regulamentul privind Refacerea Naturii (NRL) – primul act juridic comunitar care impune obiective obligatorii pentru refacerea ecosistemelor degradate. Pana in 2030, statele membre trebuie sa restaureze cel putin 30% dintre habitatele deteriorate, iar pana in 2050, procentul trebuie sa ajunga la 90%. Este o initiativa ambitioasa, parte integranta a Pactului Verde European, cu impact direct asupra agriculturii, padurilor, apelor si zonelor umede.

Pentru Romania, acest regulament nu trebuie perceput ca o constrangere birocratica. Din contra, este o ocazie strategica de a repozitiona resursa naturala ca pilon al reconstructiei economice durabile.

Un studiu recent al Bruegel – principalul think tank european de politici economice, cu sediul la Bruxelles – arata ca padurile vor avea un rol central in atingerea tintelor NRL. In scenariul cu impact climatic maxim, peste 50% din suprafata restaurata pana in 2030 este forestiera. Romania nu poate ignora aceasta realitate – si ar trebui, de fapt, sa o transforme intr-un avantaj competitiv.

 

Romania are 6,9 milioane hectare de padure, adica 29% din suprafata tarii, din care aproximativ 50% se afla in proprietate privata – persoane fizice, composesorate, asociatii. Desi suntem pe locul 7 in Uniunea Europeana ca suprafata forestiera totala, avem una dintre cele mai ridicate rate de biodiversitate forestiera, cu peste 100 de tipuri de habitate naturale, majoritatea incluse in anexa I a regulamentului NRL.

Insa, peste 50% dintre habitatele forestiere din Romania sunt in stare degradata, conform raportarilor transmise Comisiei Europene in baza Directivei Habitate. Restaurarea acestor ecosisteme nu este doar o obligatie legala, ci o necesitate strategica.

Bruegel identifica trei optiuni pentru implementarea NRL:

• scenarii de minimizare a costurilor (axate pe pasuni);

• scenarii de restaurare echilibrata;

• scenarii de maximizare a beneficiilor climatice – unde padurile sunt prioritare, dar costurile initiale sunt mai mari.

Romania poate alege un scenariu mixt, dar fara a rata ocazia de a corela restaurarea cu dezvoltarea bioeconomiei forestiere.

 

ASFOR propune elaborarea unui Plan National pentru Restaurarea Naturii, care sa imbine refacerea ecologica cu dezvoltarea economica. Acesta ar trebui sa includa:

• restaurarea prioritara a padurilor naturale si a ecosistemelor ripariene;

• stimulente financiare pentru reimpadurire si reconstructie ecologica;

• sprijin specializat pentru micii proprietari si composesorate;

• acces rapid si eficient la fonduri europene: PNRR, Fondul Social pentru Clima, LIFE, Horizon Europe;

• integrarea lanturilor valorice forestiere in strategia nationala de restaurare.

In paralel, Romania trebuie sa includa refacerea naturii in strategia sa industriala pentru bioeconomie, prin:

• promovarea utilizarii lemnului in constructii sustenabile;

• sprijinirea industriilor de produse biobazate, reciclabile si regenerabile;

• investitii in centre de prelucrare a lemnului cu valoare adaugata mare;

• conectarea padurii la noile lanturi economice bazate pe eficienta energetica si circularitate.

Restaurarea naturii nu trebuie sa ramana un exercitiu de imagine. Este o investitie in infrastructura naturala a tarii, cu potential real de a genera locuri de munca stabile, exporturi competitive si venituri predictibile pentru zeci de mii de familii. Este momentul ca padurea sa fie tratata nu ca un risc de reglementat, ci ca o solutie de pus la treaba.

Pentru un viitor cu radacini sanatoase, avem nevoie de paduri functionale. Iar pentru paduri functionale, avem nevoie de politici coerente, investitii bine tintite si parteneriate solide intre cei care traiesc din padure si cei care decid in numele ei.