Expertii McKinsey au aratat intr-o analiza recenta faptul ca multe lanturi valorice trebuie sa colaboreze a pentru a crea materiale circulare cu emisii reduse de carbon, necesare pentru realizarea de produse complexe. Pentru a atinge obiectivele de zero emisii nete, lumea trece printr-o tranzitie a materialelor, in paralel cu tranzitiile energetice si de mobilitate in curs. Organizatii de pe intregul mapamond isi asuma angajamente clare in ceea ce priveste reciclarea, pentru a sprijini aceasta tranzitie si decarbonizarea. Consumatorii si guvernele sustin din ce in ce mai mult reglementarile si politicile care promoveaza economia circulara, semnaland o schimbare de paradigma in opinia publica fata de practicile durabile, ceea ce consolideaza fundamental argumentele comerciale in favoarea tranzitiei catre materiale circulare cu emisii reduse de carbon. Cu toate acestea, multe companii se confrunta cu provocari in construirea unor perspective integrate asupra lanturilor valorice ale materialelor, din cauza, printre altele, a gamei largi de materiale pe care le utilizeaza si a vizibilitatii limitate asupra factorilor operationali si a interdependentelor, in special in amonte in lantul valoric.

In prezent, productia de materiale este responsabila pentru aproximativ 20% din emisiile globale de gaze cu efect de sera (GES), ceea ce face ca abordarea emisiilor legate de materiale sa fie un obiectiv esential pentru companii. O analiza a emisiilor pentru diferite materiale arata ca, pentru unele materiale, cum ar fi aluminiul si cuprul, decarbonizarea emisiilor din domeniul 2 (emisii indirecte din consumul de energie electrica) va avea un impact semnificativ. Cu toate acestea, alte lanturi valorice, cum ar fi cele pentru otel si nichel, vor trebui sa abordeze emisiile din domeniul 1 (procese) pentru a se decarboniza in mod eficient. In urmatorii ani, se preconizeaza ca majorarea cererii de materiale circulare cu emisii reduse de carbon va depasi cresterea capacitatii de aprovizionare.

Pe masura ce presiunea pentru decarbonizare si reducerea riscurilor din lanturile de aprovizionare creste, sporeste si cererea de materiale. In conditiile date, specialistii McKinsey estimeaza ca majorarea cererii se va accelera din cauza intensitatii mai mari a materialelor utilizate in tehnologiile cu emisii reduse de carbon (in comparatie cu tehnologiile conventionale) si a schimbarilor fundamentale in amprenta materialelor. De exemplu, expertii se asteapta la o intensitate a utilizarii de 1,4 pana la 6,3 ori mai mare pentru energia solara si eoliana, precum si la solicitari fara precedent de materiale precum litiu si metale rare.

Desi nu exista o penurie majora a celor mai multe dintre resursele disponibile in scoarta terestra, nu se stie cat de repede pot fi adaugate capacitatilor curente (lucru valabil in special pentru materiale cu emisii reduse de carbon sau circulare), data fiind inclusiv insuficienta infrastructurii necesare pentru a satisface cererea in crestere. In cazul materialelor reciclate si al altor produse cu emisii reduse de carbon, exista o incertitudine suplimentara legata de modul in care ar putea evolua primele ecologice in contextul cresterii costurilor acestora, ceea ce obliga companiile sa ia masuri pentru a-si asigura aprovizionarea.

In tranzitia catre materiale circulare cu emisii reduse de carbon, intelegerea economiei unitare va ramane esentiala, iar maturizarea lenta a unei piete premium ar putea constitui un obstacol pentru o dezvoltare mai ampla. Din perspectiva consumatorilor din aval, decarbonizarea lanturilor valorice necesita o abordare de la un capat la altul, adaptata la punctele fierbinti ale emisiilor pentru fiecare marfa in parte (de la materiile prime la productie si pregatire pana la fabricatia de nivel primar).

Electricitatea din surse regenerabile va face parte din majoritatea eforturilor de decarbonizare de-a lungul lanturilor valorice. Multe materiale vor necesita, de asemenea, transparenta in ceea ce priveste emisiile de carbon, pentru a informa industria si a identifica parghiile de reducere specifice materialelor, cum ar fi adaptarea proceselor si aprovizionarea cu materiale si consumabile cu emisii reduse de carbon.

Cei de la McKinsey au mai subliniat ca circularitatea are potentialul de a aborda emisiile din toate industriile si lanturile valorice. Cu toate acestea, pentru a creste continutul reciclat din produsele lor, companiile trebuie sa inteleaga in detaliu barierele si oportunitatile actuale. Un domeniu important de interes ar putea fi exploatarea unor noi resurse secundare, in loc sa concureze pentru aprovizionarea deja limitata cu materiale secundare existente. 

Pe baza evaluarii privind starea reciclarii pentru diferite materiale, au fost identificate cinci teme valabile pentru materialele secundare. Prima este cea a deseurilor pre- si post-consum. Conform analizei McKinsey, pentru majoritatea materialelor, reciclarea deseurilor pre-consum ar putea atinge limitele tehnice (adica peste 80%) pana in 2035, daca industriile investesc in inovare in domenii sustinute de economie si politici. Aceasta inseamna ca firmele interesate sa-si asigure volume suplimentare vor trebui sa analizeze modalitatile de exploatare a unor noi resurse secundare (cum ar fi cele provenite din produse aflate la sfarsitul ciclului de viata, adica deseurile postconsum) sau de utilizare mai eficienta a resurselor existente (de exemplu, prin evitarea reciclarii descendente). Materiale precum aluminiul sunt adesea amestecate in procesele de fabricatie si in produse, ceea ce ingreuneaza recuperarea si conservarea aliajelor specifice si limiteaza reciclarea deseurilor mixte la aliaje turnate. Astfel de provocari reprezinta oportunitati de diversificare a aprovizionarii cu materii prime, de extindere in noi regiuni si de implicare a unor noi parti interesate.

Cel de-al doilea subiect este colectarea. Cresterea sa este o poarta de acces la fluxuri incrementale de materiale pentru majoritatea produselor de baza, in special pentru materialele cu expunere semnificativa la aplicatii neindustriale (de exemplu, din reciclarea deseurilor, echipamentelor electrice si electronice). Desi autoritatile de reglementare abordeaza deja partial aceasta oportunitate de circularitate, companiile ar putea exploata volume suplimentare prin parteneriate si ar putea construi canale si infrastructuri specifice de reciclare a deseurilor electronice.

In ceea ce priveste tehnologia, eliminarea barierelor de-a lungul lantului valoric secundar ar putea deveni un factor cheie pentru promovarea reciclarii. De exemplu, tehnologia de dezmembrare ar putea contribui la exploatarea rezervelor de elemente magnetice rare secundare care se pierd in prezent in echipamentele electronice si electrocasnice din cauza lipsei unei separari prealabile. Sortarea avansata ar putea oferi, de asemenea, acces la materii prime de inalta calitate din deseuri de aluminiu sau deseuri plastice. Exista, de asemenea, tehnologii de recuperare pe baza de monomeri sau solventi pentru a obtine materiale plastice reciclate de calitate virgina. Cu toate acestea, aceste tehnologii trebuie sa se extinda si sa devina competitive din punct de vedere al costurilor. Este important de mentionat ca, in timp ce unele procese de reciclare, cum ar fi reciclarea mecanica si metanoliza, ofera alternative cu emisii reduse de carbon, altele, cum ar fi piroliza, pot genera emisii de carbon similare cu cele generate de productia de materiale plastice virgine, ceea ce subliniaza necesitatea unei selectii atente a tehnologiilor de reciclare in functie de impactul lor asupra mediului.

A patra tema se refera la aliante. Pentru a culege roadele circularitatii, partile interesate din intregul lant valoric trebuie sa colaboreze pentru a se asigura ca valoarea fluxurilor complexe de materiale post-consum poate fi realizata in mod eficient, de exemplu prin achizitii pentru a pune in comun cererea si a diversifica riscurile. De exemplu, diferite tipuri de aluminiu provenite din sortarea deseurilor mixte de aluminiu pot necesita diversi cumparatori, ceea ce poate contribui la imbunatatirea economiei unitare prin extinderea si accelerarea curbei de invatare a tehnologiei. Alternativ, partenerii din lantul valoric pot colabora la construirea unei integrari in circuit inchis pentru a reduce costurile de productie.

In fine, referitor la utilizarea simultana a mai multor materiale, abordarile vor deveni mai interesante in domeniile in care cea mai mare parte a valorii a fost deja extrasa, dar unele materiale critice, precum staniu, tantal si alte materiale din placile cu circuite imprimate, raman neexploatate. Aceste strategii vor trebui sa se integreze in lanturile valorice si fluxurile de proces existente pentru a fi competitive din punct de vedere al costurilor, eventual cu adaugarea de prime pentru a indeplini ratele minime de rentabilitate ale industriei. Deblocarea de noi resurse de materiale secundare ar putea reduce costurile legate de carbon.

Analizand noi resurse de aprovizionare secundara pentru diferite materiale, se constata ca, din perspectiva actuala, majoritatea materialelor vor fi putin mai scumpe decat omoloagele lor primare. Partile interesate care vor avea succes in lantul valoric al reciclarii vor trebui sa identifice principalii factori de cost din ecosistemele respective (de exemplu, colectarea, dezmembrarea, sortarea sau prelucrarea) si modul in care acestia pot fi atenuati in mod eficient prin dezvoltarea tehnologica, factorii de scara, retelele logistice cu costuri reduse si parteneriatele, pentru a crea un caz de afaceri favorabil pentru utilizarea noilor resurse de materiale secundare.

Vestea buna este ca extinderea aprovizionarii si, in unele regiuni, cresterea costurilor carbonului, precum si factorii favorabili din punct de vedere al reglementarii pentru proiectarea produselor, transparenta sau obiectivele privind continutul reciclat (cum ar fi pasaportul UE pentru baterii, Legea privind materiile prime critice si Directiva privind vehiculele scoase din uz) ar trebui sa contribuie la cresterea competitivitatii materialelor reciclate fata de alternativele conventionale. Materialele circulare cu emisii reduse de carbon sunt esentiale pentru reducerea amprentei de emisii a produselor complexe. Pe masura ce se intensifica cererea publica pentru solutii durabile, intreprinderile care se aliniaza in mod proactiv la aceste schimbari, adoptand materiale circulare cu emisii reduse de carbon, nu numai ca vor contribui la atenuarea schimbarilor climatice, ci vor obtine si avantaje competitive pe pietele in evolutie. In ceea ce priveste disponibilitatea si costul materialelor, colaborarea va fi esentiala pentru extinderea utilizarii solutiilor propuse.