Intensificarea operatiunilor de reciclare a cuprului ar putea reduce semnificativ emisiile de gaze cu efect de sera, cu conditia ca mai intai industria va trebui sa recupereze deseurile specifice necolectate. De-a lungul intregului lant valoric al materialului respectiv, companiile isi stabilesc obiective ambitioase pentru a atinge neutralitatea carbonului in urmatorul deceniu. Acest impuls catre decarbonizare coincide cu cresterea cererii de cupru, determinata de importanta acestui metal in aplicatii orientate catre viitor, precum bateriile, energia regenerabila si transportul si distributia energiei electrice, precum si de oferta limitata. 

Potrivit unei analize McKinsey, se preconizeaza ca pana in 2035 lumea se va confrunta cu un deficit de cupru rafinat de aproximativ 3,6 milioane de tone metrice (Mt). Reciclarea  ar putea fi cheia pentru rezolvarea provocarii legate de aprovizionare. Cresterea colectarii cuprului secundar (adica deseurile de cupru post-consum, cum ar fi cele electronice) ar deschide noi surse de aprovizionare si ar elimina emisiile generate de productia de cupru primar. Acest lucru ar trebui sa mearga mana in mana cu o extindere suplimentara a capacitatii de topire a cuprului secundar. De asemenea, ar putea permite o aprovizionare mai sigura cu cupru in viitor. In ansamblu, dezvoltarea lanturilor valorice circulare pentru cupru va necesita un efort sustinut din partea producatorilor pentru a asigura si creste volumele de cupru secundar, precum si o presiune puternica din partea producatorilor de echipamente originale si a consumatorilor finali care apreciaza reciclarea si decarbonizarea.

Lantul valoric al cuprului se bazeaza pe doua tipuri de intrari: minereu de cupru din mine (adica cupru primar) si deseuri. Deseurile pre-consum sunt recuperate din procesul de fabricatie, iar deseurile post-consum sunt recuperate din produsele aflate la sfarsitul ciclului de viata. Atat minereul, cat si deseurile pot fi rafinate pentru a produce cupru care poate fi utilizat in alte produse. Deoarece cuprul rafinat este o marfa, acesta este mai putin diferentiat decat marea varietate de materiale plastice, tipuri de sticla sau chiar tipuri de otel. Reciclarea deseurilor de cupru este, prin urmare, in anumite privinte mai simpla decat reciclarea altor materiale. 

Cu toate acestea, companiile care doresc sa introduca noi lanturi de aprovizionare circulare si sa decarbonizeze lanturile de aprovizionare cu cupru rafinat se confrunta cu trei provocari principale:

- Oferta limitata de deseuri. Aproximativ 60 % din deseurile de cupru postconsum vor intra in lantul valoric formal de reciclare la nivel mondial in 2035; restul se pierde, este colectat in mod informal sau nu este colectat (de exemplu, daca este posibil sa fie recuperat, dar este dificil de accesat). Luand in considerare pierderile din procesare, ponderea unitatilor de cupru reciclate si reutilizate in mod formal se reduce si mai mult, pana la aproximativ 45 % din continutul total de cupru al deseurilor postconsum.

- Produse finale mixte. Cuprul este adesea doar o componenta partiala a unui produs final dat, ceea ce inseamna ca trebuie extras sau separat de orice alt material reciclat. Impuritatile din cuprul colectat inseamna ca volumele de deseuri pot necesita rafinare sau reciclare secundara.

- Aprovizionarea. Este dificil sa se urmareasca provenienta deseurilor de cupru in diferite zone geografice si sectoare finale.

Cele enumerate mai sus variaza de la o regiune la alta, dar sunt valabile in general pentru industria globala a cuprului. Primul pas in imbunatatirea circularitatii si reducerea emisiilor generate de exploatarea miniera este sensibilizarea cu privire la intregul lant valoric al cuprului, astfel incat partile interesate sa poata lua masuri in cunostinta de cauza.

In prezent, companiile producatoare de cupru cauta tehnologii care sa le ajute sa valorifice mai bine deseurile. Unele firme dezvolta tehnologii proprii prin cercetare si dezvoltare, iar altele colaboreaza cu alte entitati economice din industrie pentru a creste proportia deseurilor de cupru utilizate in topitorii (de exemplu, prin topirea hibrida), eficienta procesarii deseurilor intermediare si rata de recuperare a metalelor din deseurile postconsum de calitate inferioara. Societatile comerciale dezvolta, de asemenea, modele de afaceri circulare pentru a reduce necesarul de materii prime in cadrul lantului valoric. De exemplu, topitoriile testeaza utilizarea hidrogenului in procesul de productie.

Un aspect pozitiv este acela ca firmele in cauza au inceput sa creeze ecosisteme de piata circulare impreuna cu producatorii pentru a asigura transparenta si trasabilitatea aprovizionarii cu materiale. Crearea acestor sisteme ar putea spori colectarea si recuperarea volumelor de deseuri de cupru, permitand companiilor – si planetei – sa reduca deseurile si sa valorifice la maximum ceea ce exista deja. Faptul ca se afla in avangarda crearii acestor lanturi de aprovizionare circulare ar putea permite participantilor sa obtina acces avantajos la bazinele de deseuri si sa reduca deficitul preconizat de cupru in viitor. In cautarea acestui cupru pierdut, va fi esentiala insa o actiune rapida si strategica, concluzioneaza cei de la McKinsey. Pentru informatii suplimentare, click aici