Intr-un moment in care statul cauta solutii la criza bugetara, Ordonanta de Urgenta nr. 33/2025, care vizeaza restituirea unor sume platite la Fondul de Tranzitie Energetica, rateaza sansa de a repara o nedreptate fiscala majora. Desi Curtea Constitutionala (CCR) a cerut clar o ”recalibrare” a contributiei, menita a o reincadra in limite in care sa nu poata fi considerata confiscatorie, precum si un mecanism de restituire pentru toti cei afectati, Guvernul a ales o solutie partiala si confuza, de natura a crea efecte neconstitutionale si inechitati fiscale. 

Decizia CCR nr. 640/2024 a stabilit ca reglementarea anterioara privind contributia la Fondul de Tranzitie Energetica a fost partial neconstitutionala, Curtea instituind doua obligatii in sarcina legiuitorului:1. Stabilirea unui nou cuantum al contributiei, care sa nu aiba caracter 

confiscator; si 2. Crearea unui mecanism de restituire pentru contribuabilii afectati. 

In mod distinct, Curtea a reamintit si ca cei care au actionat in instanta pentru recuperarea sumelor platite (ca despagubiri sau sume supuse restituirii in contenciosul administrativ-fiscal) trebuie sa beneficieze ca atare de efectele deciziei. 

OUG nr.33/2025 transpune doar partial cerintele mai sus-expuse. Astfel, contributia este fixata la 80%, fara o justificare economica solida si fara avizul Consiliului Economic si Social. Si mai grav, insa, mecanismul de restituire instituit este limitat doar la cei care au contestat contributia in instanta, conform regulilor contenciosului administrativ- fiscal. In schimb, contribuabilii care au platit fara sa conteste – de buna-credinta si corecti – sunt exclusi din procesul de reparatie. Este o discriminare evidenta, contrara principiului egalitatii in fata legii recunoscut de art.16 din Constitutia Romaniei. 

O alta problema majora este suprapunerea nepermisa intre competentele instantelor si cele ale administratiei fiscale. Pentru cei care au actiuni in instanta, recuperarea sumelor trebuie sa se faca prin hotarari judecatoresti, nu prin proceduri administrative de restituire, asa cum a procesat legiuitorul. Ordonanta ignora aceasta separare si creeaza un mecanism care interfereaza cu procesele aflate deja pe rol, iar alte texte din preambulul si nota de fundamentare adancesc, din pacate, confuzia. 

In plus, regula nu este nici macar aplicata consecvent, prin dispozitia care limiteaza dreptul contribuabililor care ar fi putut sa beneficieze de dobanzi mai mari, prin mecanismul administrativ instituit in Ordonanta, atunci cand instanta de judecata le-a acordat sume mai mici. Este o abordare inechitabila, care rastoarna logica reparatiei, in conditiile in care mecanismul de restituire a fost prevazut chiar pentru cei aflati in instanta, fiind dezavantajati daca au deja o asemenea hotarare judecatoreasca.. 

Nota de fundamentare a ordonantei nu clarifica intentiile Guvernului, ba dimpotriva. Se afirma ca mecanismul administrativ se aplica doar celor din instanta, desi acestia ar fi trebuit sa fie acoperiti deja de decizia CCR. Ceilalti contribuabili sunt trimisi spre contencios administrativ, desi tocmai pentru ei ar fi fost necesar un mecanism administrativ clar, care sa evite noi litigii, asa cum s-a intamplat in alte ocazii in care legislatia noastra a fost considerata contrara ordinii juridice superioare (a se vedea OUG nr.52/2017 si Legea nr.9/2022), in cazul taxei pe poluare. 

OUG nr.33/2025 urmeaza sa fie aprobata prin lege. Este momentul ca Parlamentul sa corecteze lucrurile: 

• Sa introduca un mecanism administrativ de restituire pentru cei care nu au 

actionat in instanta. 

• Sa permita instantelor sa-si urmeze cursul firesc pentru cei care au ales calea 

judiciara. 

• Sa incurajeze ANAF sa nu mai conteste inutil hotararile favorabile 

contribuabililor. 

In aceste zile extrem de complicate, este nevoie de o abordare echitabila, clara si coerenta. Desi presiunile financiar-bugetare sunt fara precedent in istoria noastra recenta, respectarea regulilor statului de drept si echitatea fiscala trebuie sa ramana repere fundamentale, care nu pot fi ignorate sau incalcate, fara consecinte. 

Altfel, statul risca sa piarda nu doar in instanta, ci si in ochii contribuabililor care inca mai cred in corectitudine fiscala si carora, pentru a le cere increderea, trebuie mai intai sa le ofere un tratament echitabil.