Monitorizarea structurala si geotehnica, adica urmarirea comportarii in timp a constructiilor, reprezinta un domeniu fundamental pentru asigurarea sigurantei, durabilitatii si performantei tuturor tipurilor de constructii din Romania.

Aceasta nu se refera doar la infrastructura de transport sau la poduri, ci include o gama larga de cladiri si structuri – de la locuinte si cladiri comerciale, pana la constructii industriale si monumente istorice. In prezent, monitorizarea comportarii in timp a structurilor a cunoscut o dezvoltare semnificativa, insa exista inca numeroase provocari care trebuie abordate pentru a asigura o aplicare eficienta si pe scara larga a acestor practici.

 

In Romania, monitorizarea structurala si geotehnica a evoluat considerabil in ultimii ani, in special datorita progreselor tehnologice si cresterii constientizarii importantei acesteia. Aceasta evolutie este vizibila nu doar in proiectele majore de infrastructura – drumuri, poduri, cai ferate – ci si in sectorul cladirilor rezidentiale, comerciale, industriale si chiar in restaurarea monumentelor istorice.

Monitorizarea este o activitate continua, care incepe inca din faza de proiectare si executie si continua pe intreaga durata de viata a constructiei. Aceasta presupune masuratori periodice sau in timp real ale parametrilor esentiali – tasari, deplasari, fisuri, vibratii, niveluri ale apei subterane, temperaturi – pentru a detecta orice modificare care ar putea afecta integritatea structurala.

Pentru cladirile rezidentiale si comerciale, monitorizarea ajuta la prevenirea degradarilor cauzate de factori precum miscarile de teren, vibratiile din trafic sau lucrarile invecinate. In sectorul industrial, monitorizarea este esentiala pentru siguranta instalatiilor si echipamentelor, unde orice defect structural poate avea consecinte grave. In cazul monumentelor istorice, monitorizarea permite conservarea si protejarea patrimoniului cultural, prin detectarea timpurie a degradarilor structurale.

 

Implementarea inegala si perceptia costurilor. Desi legislatia impune monitorizarea pentru toate tipurile de constructii, cu exceptia cladirilor mici (P+1 in mediul rural), aplicarea practica este inca limitata. In multe proiecte, monitorizarea este perceputa ca un cost suplimentar, iar finantarea insuficienta duce la omiterea sau minimalizarea acestei etape critice. Aceasta abordare poate genera riscuri majore, mai ales in cazul cladirilor cu importanta ridicata sau in zone cu conditii geotehnice dificile.

Lipsa unui cadru normativ detaliat si aplicabil tuturor tipurilor de constructii. Desi exista norme generale, acestea nu acopera in mod uniform toate tipurile de constructii si nu ofera detalii suficiente privind metodele si frecventa monitorizarii. Aceasta lacuna afecteaza calitatea si consistenta datelor colectate, precum si capacitatea de a lua decizii informate in timp util.

Rezistenta la schimbare si nivelul redus de digitalizare. Industria constructiilor din Romania a fost lenta in adoptarea solutiilor digitale si a tehnologiilor moderne de monitorizare. Aceasta rezistenta culturala limiteaza beneficiile pe care le-ar putea aduce monitorizarea continua si in timp real, precum reducerea costurilor de intretinere si cresterea sigurantei.

Fragmentarea responsabilitatilor si lipsa implicarii active a beneficiarilor. Responsabilitatile privind proiectarea si implementarea monitorizarii sunt adesea dispersate intre proiectanti, executanti si beneficiari. Lipsa unei implicari clare si active a beneficiarilor, care ar trebui sa fie principalii beneficiari ai informatiilor obtinute, reduce eficienta procesului si poate duce la situatii in care monitorizarea nu este realizata corect sau complet.

Necesitatea unor solutii adaptate pentru fiecare tip de constructie. Fiecare tip de constructie – cladiri rezidentiale, comerciale, industriale, infrastructura sau monumente – are particularitati care impun metode si tehnologii specifice de monitorizare. Lipsa unor solutii personalizate si a unor programe clare de monitorizare pentru fiecare categorie in parte reprezinta o provocare majora.

 

Pentru a depasi aceste provocari si a valorifica potentialul monitorizarii structurale si geotehnice, este necesar un efort coordonat intre autoritati, industrie, cercetare si beneficiari:

 

Monitorizarea comportarii in timp a constructiilor este un instrument indispensabil pentru asigurarea sigurantei, durabilitatii si performantei tuturor tipurilor de constructii din Romania – de la locuinte si cladiri comerciale, la infrastructura si monumente istorice. Desi au fost inregistrate progrese semnificative, in special datorita avansului tehnologic si cresterii constientizarii, provocarile legate de finantare, reglementare, cultura profesionala si organizare inca limiteaza aplicarea pe scara larga a acestor practici.

Doar printr-un efort comun, sustinut si coordonat al tuturor partilor implicate, Romania poate transforma monitorizarea structurala si geotehnica intr-un standard aplicat pe scara larga, care sa protejeze investitiile si vietile cetatenilor, asigurand un mediu construit sigur, durabil si inteligent.