In scopul imbunatatirii eficientei energetice in ciclul global de exploatare a cladirilor, in viitor trebuie sa se puna accentul pe selectarea materialelor, atentia concentrandu-se pe un impact redus asupra mediului in timpul procesului de productie si pe utilizarea de materiale naturale, reciclabile sau reciclate, de preferinta de origine locala, astfel incat sa se reduca la minimum energia consumata pentru transport si emisiile rezultate. Faptul ca materialele de constructie contribuie in modul cel mai decisiv la gestionarea durabila a cladirilor a fost dovedit de numeroase studii, afirma expertii Biobuild. De aceea, aceste produse sunt elemente extrem de importante pentru proiectarea si constructia noilor cladiri in conditii de eficienta energetica si bioclimatice. Luand in considerare recesiunea economica actuala, care afecteaza sectorul constructiilor in multe tari europene, precum si saracia energetica care afecteaza o parte semnificativa a populatiei, este justificabil intr-o anumita masura faptul ca sustenabilitatea si, prin urmare, certificarea produselor pentru constructii, in special certificarea ecologica, nu se numara printre prioritatile principale ale multor intreprinderi si organizatii. 

 

Cu toate acestea, exista, de asemenea, dovezi ca gestionarea mediului si punerea in aplicare a politicilor de durabilitate in domeniul produselor pentru constructii contribuie la reducerea consumului de energie si de materii prime si, prin urmare, poate duce la o productie mai curata si mai rentabila. Toate acestea reprezinta motive suficiente pentru sustinerea unui proces clar si precis de reglementare si certificare. Sustenabilitatea ramane esentiala in principal din doua motive, si anume imbunatatirea calitatii vietii si comercializarea sistemelor si a produselor. Un cod al constructiilor, peste care se suprapune control sau reglementari specifice, este un set de reguli care ofera informatii complete despre standardele pentru obiectele de constructie, cum ar fi cladirile si structurile care nu fac parte din aceasta categorie. Cladirile trebuie sa fie conforme cu codul respectiv pentru a obtine autorizatia de construire, acordata de obicei de la un consiliu local. Scopul principal al codurilor de constructie este de a proteja sanatatea publica, siguranta si bunastarea generala in ceea ce priveste constructia si ocuparea cladirilor si structurilor, in multe tari impunand inginerilor sa ia in considerare efectele lichefierii solului in proiectarea noilor imobile.

Un cod al constructiilor devine lege intr-o anumita jurisdictie atunci cand este promulgat oficial de catre autoritatea guvernamentala sau privata competenta. Aceste sisteme au o istorie indelungata, cea mai veche forma scrisa fiind inclusa in Codul lui Hammurabi, care dateaza din cca. 1772 i.Hr. Cartea Deuteronom, din Vechiul Testament, din stipula, de asemenea, ca trebuie construite parapete pe toate casele pentru a preveni caderea oamenilor. In epoca moderna, in timpul reconstructiei Parisului in timpul celui de-al Doilea Imperiu (1852-1870), au fost realizate mari blocuri de apartamente, iar inaltimea cladirilor a fost limitata prin lege la cel mult cinci sau sase etaje. Primul standard national sistematic de constructie a fost stabilit prin London Building Act, in 1844. Printre prevederi, constructorii erau obligati sa dea inspectorului districtual un preaviz de doua zile inainte de a construi, trebuiau aplicate reglementari privind grosimea peretilor, inaltimea camerelor, materialele folosite la reparatii, planul cladirilor existente, amplasarea si proiectarea cosurilor de fum, a semineelor si a scurgerilor, iar strazile trebuiau realizate conform unui set de cerinte minime.

In prezent, in fiecare tara europeana exista un sistem de reglementare a constructiilor, care cuprinde normele in materie si sistemul de control. Reglementarile in cauza stabilesc cerinte minime de calitate pentru a garanta ca imobilele sunt sigure, sanatoase, eficiente din punct de vedere energetic si accesibile pentru toti cei care locuiesc si lucreaza in ele si in jurul lor. Controlul urmareste sa garanteze aplicarea si respectarea acestor cerinte minime. Scopul si subiectele acoperite de reglementari sunt identice in tarile UE. Cu toate acestea, exista multe diferente in ceea ce priveste autoritatea care stabileste reglementarile, modul in care sunt organizate si formulate acestea, rolul standardelor nationale si felul in care normele se aplica cladirilor existente. Politica europeana in domeniu este in curs de dezvoltare inca din anii 1990. Sub conducerea Comisiei Europene, standardele si politicile s-au imbunatatit treptat, luand in considerare aspecte precum solutiile de finantare, energiile regenerabile, calitatea mediului interior si reducerea saraciei energetice. Codurile din Europa respecta de obicei standardele stabilite de organizatii precum Comitetul European pentru Standardizare (CEN) sau Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO). Aceste standarde ajuta la identificarea si clasificarea diferitelor tipuri de produse in scopuri tehnice si de piata.

Expertii au stabilit cinci tipuri principale de organizare si formulare a reglementarilor tehnice pentru constructii in tarile UE - si anume: un document cu cerinte functionale si un grup coordonat de documente incluzand solutii considerate satisfacatoare; un document cu cerinte de performanta; un document cu cerinte prescriptive si noi reglementari de performanta privind subiecte specifice; un set de documente coordonate cu cerinte de performanta; documente juridice separate, in principal cu cerinte de performanta combinate cu unele cerinte prescriptive.

Desi exista exceptii, s-a observat o distributie regionala in tarile care adopta fiecare tip. In mai mult de jumatate din tarile UE nu exista reglementari tehnice specifice pentru cladirile existente. In cazul in care exista, ele se aplica de obicei unui anumit domeniu (de exemplu, reconversia zonelor urbane ilegale) sau se refera la cerinte specifice (modernizarea echipamentelor tehnice, de pilda). 

 

Lucrarile de reabilitare sunt tratate diferit de reglementarile tehnice generale privind cladirile din tarile UE. Specialistii au identificat doua abordari principale. Prima se caracterizeaza prin faptul ca normele generale se aplica tuturor lucrarilor de constructie, dar pentru cladirile existente sunt posibile relaxari ale dispozitiilor (in Austria, Cipru, Franta, Letonia si Tarile de Jos). Cea de-a doua presupune ca regulamentele generale privind constructiile se aplica atat cladirilor noi (Irlanda, Portugalia, Slovenia, Anglia si Tara Galilor), precum si operatiunilor de reconstructie, extindere, renovare ampla sau schimbare a destinatiei cladirilor existente. Lucrarile mici de renovare si intretinere sunt, de obicei, excluse de la respectarea reglementarilor in materie de constructii pentru cladirile noi.

Normele referitoare la cladirile existente pot fi utilizate pasiv sau activ. Primul caz se aplica atunci cand cladirea trebuie sa respecte reglementarile in momentul in care sunt efectuate lucrari de constructie. Cel de-al doilea se refera la situatia in care autoritatile pot soma proprietarul sa efectueze imbunatatiri calitative ale cladirilor care nu respecta normele de constructie. In Europa, aproximativ 40% din fondul de cladiri existent a fost construit inainte de anii 1960, cand codurile energetice pentru cladiri erau minime. In prezent, aceste documente cuprind cerinte de eficienta energetica pentru cladirile nou construite sau renovate, ce se pot aplica anvelopei si/sau sistemelor cladirii si pot acoperi utilizari finale precum incalzirea, ventilatia, aerul conditionat, iluminatul si incalzirea apei. Scopul reglementarilor privind cladirile este de a oferi standarde minime de siguranta, sanatate si bunastare generala, inclusiv integritate structurala si mecanica (inclusiv instalatii sanitare, alimentare cu apa, lumina si ventilatie), mijloace de evacuare, prevenirea si controlul incendiilor si conservarea energiei. 

 

Codurile de constructie au, in general, in structura lor, standarde privind structura, amplasarea, dimensiunea, utilizarea, ansamblurile de pereti, dimensiunile/locatiile ferestrelor, normele de evacuare, dimensiunile/locatiile incaperilor, fundatiile, ansamblurile de plansee, structurile/ansamblurile acoperisurilor, eficienta energetica, scarile si holurile, standardele mecanice, electrice, sanitare, de drenaj si depozitare a amplasamentului, standardele referitoare la aparate, iluminat, corpuri de iluminat, norme de ocupare si reglementari precum Eurocodurile; reguli privind parcarea si impactul asupra traficului; reguli privind codul de incendiu pentru a minimiza riscul aferent si a asigura evacuarea in siguranta in caz de urgenta; cerinte privind rezistenta la cutremure (codul seismic), uragane, inundatii si tsunami, in special in zonele predispuse la dezastre sau, in cazul cladirilor foarte mari, in care o defectiune ar fi catastrofala; cerinte pentru utilizari specifice ale cladirilor (de exemplu, depozitarea substantelor inflamabile sau adapostirea multor persoane, cum ar fi stadioanele sau salile pentru evenimente sportive); prevederi si consum de energie; specificatii privind componentele; metodologii de instalare permise; inaltimi minime si maxime ale tavanelor incaperilor, dimensiunile si amplasarea iesirilor; calificarea persoanelor fizice sau juridice care efectueaza lucrarile; pentru structuri inalte, marcaje de prevenire a coliziunii cu aeronavele.

De exemplu, cerintele de codificare si marcare in subsectorul lemnului variaza considerabil, in functie de tipul de produs fabricat. Acest domeniu imens include totul, de la lemnul brut utilizat in constructii, la produsele acoperite si lacuite pentru mobila, podele si alte articole finite. Cerintele specifice de codificare se pot referi, printre altele, la dimensiuni si specificatii, clasificari structurale, rezultatele testelor de rezistenta, identificarea speciilor de lemn, codurile produselor etc.

Lemnul si articolele din lemn sunt incluse in clasificarea europeana a marfurilor in functie de modul in care au fost prelucrate, de natura si scopul lor si de tipul esentei. Unele articole trebuie sa indeplineasca exigente specifice privind dimensiunile pentru a fi clasificate la anumite coduri de pozitie. Termenii de specialitate sunt adesea utilizati pentru a descrie atat procesele de prelucrare, cat si articolele. Asa-numitul lemn densificat, de pilda, este disponibil sub forma de blocuri, placi, benzi si profile, iar cele mai des densificate specii de lemn sunt fagul, carpenul, salcamul si plopul. Procesul poate avea loc in acelasi timp cu impregnarea, prin lipirea unor foi foarte subtiri de lemn - de obicei fag - cu materiale plastice termorigide, sub presiune puternica si la temperatura ridicata, pentru a impregna, comprima si lipi lemnul in profunzime. Referitor la articolele de tamplarie din lemn si dulgherie pentru constructii, acestea includ panourile celulare din lemn, panourile asamblate pentru pardoseli, sindrile si scanduri. 

 

Expertii internationali au elaborat o serie de recomandari care sa aiba ca rezultat consolidarea sistemelor de reglementare si certificare. In ceea ce priveste cel din urma aspect, este necesar ca procesul sa includa o inspectie si/sau o revizuire completa a caracteristicii care este certificata, ce se poate referi, de asemenea, la o evaluare a documentelor asociate pentru a se asigura ca ele sunt corecte. Codurile tehnice si strategiile de certificare presupun, in esenta, ca partea independenta autorizata pentru desfasurarea verificarilor a considerat ca organizatia, instalatia, produsul, sistemul, serviciul sau procesul respecta standardele specifice de calitate, performanta si siguranta. Pentru produsele din lemn si compozite pe baza de lemn, certificarea de catre o terta parte este adesea recomandata ca o completare a declaratiei de conformitate (DOC) sau a declaratiei de performanta (DOP). Certificarea independenta de terta parte ajuta un producator sau un operator economic sa se diferentieze de alti furnizori, oferind un nivel mai ridicat de asigurare ca produsul, sistemul sau serviciul pe care il furnizeaza respecta reglementarile relevante in materie de siguranta, calitate si performanta. Prin obtinerea unui astfel de document, producatorii demonstreaza un nivel mai ridicat de atentie, ceea ce permite ca produsele lor sa fie acceptate mai rapid pe piata. Din punctul de vedere al consumatorilor, aceasta inseamna ca pot achizitiona un produs cu mai multa incredere si pot fi siguri ca exista un sistem de manipulare pentru a identifica produsele nesigure si pentru a le interzice sau a le elimina de pe piata. Pentru proiectanti, o certificare terta ofera siguranta ca produsele pe care le selecteaza au fost testate in conformitate cu standardele din industrie - indiferent daca este vorba de intregul produs sau de o caracteristica-cheie a sa - si ca produsul va functiona conform specificatiilor atunci cand este instalat sau montat conform instructiunilor. 

 

In concluzie, se poate afirma ca certificarea produselor pentru constructii este un aspect indispensabil al operatiunilor comerciale moderne. Aceasta garanteaza ca produsele sunt sigure, fiabile si de inalta calitate, contribuind la increderea consumatorilor si la respectarea reglementarilor. Este important de retinut faptul ca cerintele de certificare pot varia in functie de tipul de produs, de utilizarea prevazuta si de reglementarile specifice in vigoare la un moment dat. Prin prisma producatorilor, trebuie luat in considerare si faptul ca, in prezent, exista mai multe sisteme de certificare concurente, la nivel de tara si al Uniunii Europene, care se ocupa practic de acelasi tip de produs, din punctul de vedere al sistemului de fabricatie sau al etichetei ecologice a produsului etc. Acest lucru poate crea confuzie in randul utilizatorilor. Expertii considera ca ar fi de dorit, cel putin la nivelul pietei unice europene, sa existe o "standardizare" mai clara a sistemelor de certificare. De asemenea, o serie de Eurocoduri trebuie luate in considerare, deoarece acestea furnizeaza informatii importante cu privire la produsele care ar trebui dezvoltate in viitor. De exemplu, Eurocodul 5 ofera detalii referitoare la proiectarea structurilor din lemn, in special pentru utilizarea panourilor pe baza de lemn si a panourilor moi. Cerintele privind rezistenta adezivilor, precum si durabilitatea naturala a lemnului si a materialelor pe baza de lemn din Eurocoduri, trebuie sa fie luate in calcul in procesul de cercetare si dezvoltare a noilor produse.