Pe masura ce mediul de afaceri european incepe pregatirile pentru al doilea an de raportare conform Directivei privind Raportarea in Domeniul Sustenabilitatii Corporative (CSRD), o privire retrospectiva reprezinta primul pas inainte de a privi spre viitor. Pentru institutiile financiare din primul val, anul financiar 2024 (FY2024) a marcat inceputul unei transformari care situeaza principiile de Mediu, Social si Guvernanta (ESG) in centrul strategiei de afaceri, guvernantei si implicarii partilor interesate. Sustenabilitatea nu mai este o idee secundara – mandatul CSRD, pus in aplicare prin Standardele Europene de Raportare a Sustenabilitatii (ESRS), nu doar ca aduce transparenta si comparabilitate intre rapoartele anuale, ci si provoaca companiile sa abordeze subiectele ESG si sa isi monitorizeze performanta cu aceeasi rigurozitate ca in cazul situatiilor financiare. Acesta este obiectivul final al CSRD: sa aduca raportarea sustenabilitatii la acelasi nivel cu raportarea financiara si sa reflecte o schimbare in asteptarile legislatorului si ale clientului fata de mediul de afaceri. 

Cum s-au descurcat institutiile financiare romanesti, mai ales comparativ cu institutiile europene, in fata acestei provocari enorme? La evenimentul recent organizat de PwC Romania, am adus impreuna reprezentanti ai sectorului financiar pentru a discuta rezultatele primului exercitiu de raportare conform CSRD printre institutiile din Romania si Europa. Am adus lumina asupra practicilor curente, obstacolelor intalnite si potentialelor zone de imbunatatire in cadrul peisajului in evolutie al raportarii de sustenabilitate. 

Fiind primul exercitiu ESRS, nu am fost surprinsi sa observam multe diferente intre declaratiile de sustenabilitate, in ceea ce priveste lungimea rapoartelor, interpretarea cerintelor de dezvaluire ESRS, procesul si rezultatele evaluarii dublei semnificatii (materialitati), raportarea Taxonomiei UE sau calculul indicatorilor ESRS. 

Discutiile noastre cu institutiile financiare au relevat ca acestea s-au confruntat in multe cazuri cu dificultati in intelegerea cerintelor legale, dar si in implementarea proceselor si capabilitatilor necesare pentru a atinge un nivel de raportare de sustenabilitate pregatita pentru asigurare limitata, intr-un termen limita strans. 

Privind in perspectiva, exista atat speranta, cat si teama in legatura cu pachetele Omnibus ale Comisiei Europene. Omnibus I simplifica cerintele de raportare si due diligence ale UE pentru a spori competitivitatea economica regionala, insa incertitudinea legata de adoptarea sa si termenele de transpunere locala cere ca toate companiile din afara valului 1 sa monitorizeze constant actualizarile legislatorului cu privire la informatiile pe care trebuie sa le furnizeze partenerilor de afaceri. 

Mai jos sunt cateva perspective esentiale impartasite in timpul evenimentului, in urma examinarii rapoartelor din primul val CSRD ale institutiilor financiare europen (banci, asiguratori, firme de investitii), in cadrul unui studiu PwC Romania asupra sectorului bancar local si a proiectului PwC Global CSRD First Reporters asupra sectorului financiar european. Studiul din Romania se bazeaza pe declaratiile de sustenabilitate publicate pentru anul fiscal 2024 de catre noua banci, in timp ce studiul european analizeaza raportarea DMA din declaratiile de sustenabilitate publicate pentru anul fiscal 2024 ale aproximativ 50 de institutii financiare. 

 

Mai intai, am analizat aspectele pe care institutiile de credit le-au omis in primele declaratii de sustenabilitate prin aplicarea prevederilor tranzitorii ESRS. 78% dintre bancile din Romania au aplicat prevederi tranzitorii in cel putin o arie care necesita calcule complexe sau procese dificile de colectare a datelor, in special pentru E1-9, o cerinta care implica evaluarea impactului financiar al riscurilor si oportunitatilor materiale legate de schimbarile climatice. Acest lucru reflecta dificultatile asociate cu cuantificarea impactului de afaceri al factorilor ESG. 

Adaptarea structurilor de guvernanta in randul institutiilor de credit din Romania este evidenta, avand in vedere ca 67% au acum comitete de sustenabilitate cu un rol consultativ, conduse fie de Directorul General, fie de Directorul de Risc. La nivel operational, 55% au format echipe dedicate sustenabilitatii, de obicei conduse de un Manager/ Director ESG. Mai mult, 56% dintre institutii au implementat scheme de stimulente legate de sustenabilitate, indicand un angajament puternic pentru integrarea principiilor ESG la toate nivelele de guvernanta. 

In ceea ce priveste dezvoltarea strategiilor ESG, multe institutii de credit locale sunt in procesul de stabilire sau finalizare a strategiilor lor. Cu toate acestea, din cauza criteriilor ESRS stricte privind stabilirea metricilor si obiectivelor, mai putine institutii au definit obiective concrete – doar cinci dintre cele noua banci au setat tinte atat pentru aspectele de mediu cat si pentru cele sociale, si doar o singura banca pentru conduita de afaceri. 

 

In cadrul DMA, companiile identifica atat impactul afacerii asupra partilor interesate (inside-out), cat si impactul factorilor ESG asupra afacerii lor (outside-in). Pentru a intelege punctele de vedere ale acestora cu privire la problemele ESG, institutiile financiare din Romania si Europa si-au consultat principalele parti interesate prin diverse metode. Totusi, exista o inconsistenta in modul in care aceste consultari sunt documentate, care provine din interpretarile diverse ale a ceea ce constituie consultare directa versus indirecta. 

In Romania, am observat doua cazuri in care consultarile cu partile interesate interne si externe au fost realizate direct prin chestionare si interviuri, bazate pe evaluarea semnificatiei duble. Desi aceasta abordare este recomandata, deoarece permite companiilor sa inteleaga mai bine punctele de vedere ale diferitelor parti interesate asupra tuturor subiectelor ESRS relevante, nivelul de maturitate legat de sustenabilitate al respondentilor trebuie, de asemenea, sa fie considerat. 

Primul exercitiu DMA a dus la identificarea unui spectru larg de IRO-uri, cu o concentratie intre 20-50 de IRO-uri materiale in intreaga Europa. In Romania, in special, au fost identificate in medie intre 20 si 30 de IRO-uri materiale. Aceasta variatie reflecta de obicei gradul de detaliere al analizei, precum si complexitatea si dimensiunea grupului de raportare. Unele entitati au examinat impacturile la nivel de sub-sub-tema, altele la nivel de tema. Unele au inspectat lantul valoric extensiv, in timp ce altele au selectat zone cheie, cum ar fi industriile de top din portofoliul de credite. 

Temele materiale identificate, atat in Romania, cat si in Europa, includ E1 – Schimbarile climatice – un rezultat asteptat avand in vedere importanta decarbonizarii pentru tranzitia verde. Alte arii importante includ S1 – Forta de Munca si G1 – Conduita in Afaceri, toate identificate in 100% dintre declaratiile de sustenabilitate analizate. Pe de alta parte, teme de mediu precum E2 – Poluare, E3 – Resurse de Apa, E4 – Biodiversitate, E5 – Economie Circulara si teme sociale precum S2 – Lucratori in Lantul Valoric si S3 – Comunitati Afectate au fost mai putin comune in randul bancilor romanesti comparativ cu cele europene. Acest lucru poate fi atribuit faptului ca in  unele state europene  exista un cadru legislativ mai strict si bine stabilit in unele arii ESG. De exemplu, tari precum Germania si Franta au aplicat legi care asigura diligenta necesara legata de ESG in lanturile de aprovizionare si promoveaza modele de economie circulara, in timp ce tarile nordice au legi puternice pentru protectia biodiversitatii. 

Distributia IRO-urilor aduce noi perspective. Se observa o tendinta pronuntata de prioritizare a impacturilor in detrimentul riscurilor sau oportunitatilor, tendinta observata atat local, cat si in Europa. Aceasta concentrare pe evaluarea „inside-out” este probabil sa evolueze pe masura ce companiile cuantifica din ce in ce mai mult efectele financiare ale factorilor ESG. Exista, de asemenea, o tendinta de a sublinia impacturile negative in domeniile de mediu si impacturile pozitive in domeniile sociale si de guvernanta. Au fost observate disparitati notabile, cum ar fi faptul ca bancile romanesti au identificat mai multe impacturi negative in E1 – Schimbari climatice comparativ cu institutiile europene, probabil datorita alinierii mai scazute al portofoliilor la criterii ESG. Totusi, arii precum S1 – Propria forta de munca si G1 – Conduita in afaceri au mai multe oportunitati si impacturi pozitive in Romania, probabil datorita dinamicii de piata emergenta, cu companii angajate activ in recalificare si perfectionare, programe axate pe corectarea inegalitatilor de gen sau imbunatatirea echilibrului dintre munca si viata personala pentru diferite stiluri de viata. Acestea par sa fie percepute ca oportunitati strategice mai degraba decat raspunsuri la riscuri. 

 

O zona importanta a declaratiei de sustenabilitate o constituie Taxonomia UE, care presupune clasificarea activelor totale ale unei institutii de credit conform unor criterii specifice. Activele sunt impartite in cele complet excluse din Rata Activelor Verzi (Green Asset Ratio – GAR), active neeligibile incluse in numitor si active potential eligibile pentru includerea in numarator. Conform raportului GAR Dashboard din 2023 al Autoritatii Bancare Europene (EBA), exista diferente semnificative in valorile GAR intre statele membre ale UE, variind de la 0% pana la 7%. Conform aceleiasi surse, Romania are o medie a GAR-ului bazata pe CAPEX (calculata pe baza alinierii cheltuielilor de capital cu criteriile Taxonomiei UE) de 0,97%, comparativ cu o medie a GAR-ului in UE de 2,12%. Un factor semnificativ este nivelul de expunere al portofoliilor bancilor la entitati care raporteaza conform Taxonomiei – daca o banca a acordat imprumuturi cu scop general unor companii care au 10% din activitate aliniata, doar 10% din expunerea acestor imprumuturi va fi inclusa in numaratorul calculului GAR al institutiei de credit. 

Am analizat, de asemenea, obiectivele de decarbonizare. Cinci din noua banci romanesti si-au stabilit obiective de net-zero pana in 2050. Cu toate acestea, la o privire mai atenta, observam ca majoritatea bancilor stabilesc obiective separate de reducere a emisiilor doar pentru propriile operatiuni (Categoria 1 si Categoria 2). Desi emisiile finantate (parte din Categoria 3) constituie mai mult de 95% din toate emisiile, doar trei din noua banci au stabilit obiective specifice pentru decarbonizarea portofoliului. Imprumuturile pentru afaceri reprezinta clasa de active conform Parteneriatului pentru Contabilitatea Emisiilor de Carbon Financiare (PCAF) cu cea mai mare intensitate a emisiilor, precum si cu ponderea medie a portofoliului, constituind aproximativ 70% din emisiile finantate de banci sau aproximativ 67% din amprenta lor totala. Acesta este de departe cea mai importanta sursa de emisii, astfel incat institutiile de credit ar putea considera prioritara actiunea concentrata pe aceste tipuri de expuneri in strategia lor de decarbonizare. 

Nu in ultimul rand, planurile de tranzitie climatica sunt inca in dezvoltare si vor necesita un efort semnificativ pentru a ajuta bancile sa atinga obiectivele de net-zero. 

 

Prima etapa de raportare CSRD a subliniat necesitatea alinierii considerentelor ESG cu operatiunile si structurile de guvernanta ale companiilor, evidentiind lacune care trebuie acoperite pentru a obtine o raportare de sustenabilitate cuprinzatoare. Privind spre viitor, institutiile financiare sunt confruntate cu trei directii strategice de sustenabilitate: un parcurs ambitios, unde eforturile de sustenabilitate sunt intensificate pentru pregatirea temeinica a urmatoarei raportari CSRD, o abordare adaptiva care eficientizeaza procesele de raportare sau o strategie conservatoare care incetineste sau intrerupe temporar initiativele de sustenabilitate. Alegerea directiei va dicta cum se pregateste fiecare institutie pe masura ce se ridica cortina celei de-a doua etape de raportare CSRD. 

Pentru entitatile care raporteaza, domeniile cheie de focalizare pentru anul ce urmeaza includ stabilirea unui cadru robust de raportare a sustenabilitatii, integrarea rolurilor si responsabilitatilor definite si incorporarea controalelor interne in cadrul de gestionare a riscurilor. Mai mult, investitiile in consolidarea capacitatii interne sunt cruciale – personalul din diverse functii, inclusiv sustenabilitate, finante, risc, conformitate, IT si resurse umane, trebuie sa fie pregatit cu cunostinte solide de ESG si abilitati de gestionare a datelor. Pentru a debloca cu adevarat potentialul initiativelor ESG, definirea politicilor clare, stabilirea de obiective masurabile si implementarea planurilor de actiune cuprinzatoare sunt imperative. In acest sens, imbunatatirea sistemelor de colectare si analiza a datelor ESG, in special pentru domenii complexe, cum ar fi alinierea la Taxonomia UE si calcularea emisiilor de GES, nu numai ca va spori acuratetea, ci si va reduce intensitatea resurselor necesare acestor exercitii. 

Imbratisand aceasta perioada transformatoare cu claritate si determinare va deschide drumul catre atingerea obiectivelor de net-zero si realizarea de contributii considerabile la tranzitia verde mai larga – contributii pe care doar sectorul financiar le poate face.